Brusc, scena metal a inceput sa-si descarce frustrarile pe un anume sub-gen numit Swedecore acordand unor trupe precum Killswitch Engage, As I Lay Dying sau Unearth calificativul “sell-outs” din simplul motiv ca acestia incorporau pasaje melodice specifice crossover-ului in cantecele lor. La fel de subit, genuri precum mathcore-ul, death metal-ul pur sau grindcore-ul sunt considerate acum “metal adevarat” iar swedecore-ul a inceput sa fie perceput ca o facatura ciudata destinata sa atraga pustii de 15-17 ani in moshpituri violente. Vedeti voi, Swedecore nu e chiar growling nesfarsit si zgomote ciudate combinate cu ruperi de ritm haotice asa cum e de exemplu mathcore-ul, un gen muzical mult prea haotic in opinia mea. Pentru a face Swedecore de calitate e nevoie de abilitati reale de instrumentist si voce care sa alterneze pasaje melodioase cu voce clara cu diverse tonalitati incepand de la tipete ascutite, inalte, pana la voce grea de death metal. Din punctul meu de vedere, Swedecore-ul inovativ e o arta in timp ce mathcore-ul sau grindcore-ul e haos. Ceea ce ma aduce inapoi la aceeasi trupa cu care am inceput aceste ganduri - Killswitch Engage - trecutul, prezentul si viitorul metalului modern. Pe scurt, cam asta ar fi definitia pentru trupa care a revolutionat un intreg gen muzical si care inca traseaza directiile pentru sute de trupe sablon mai mult sau mai putin cunoscute din metalcore-ul zilelor noastre. Prima oara am luat contact cu aceasta trupa la inceputul lui 2003 cand un prieten de-al meu imi spune entuziasmat ca in noaptea precedenta a gasit pe net o trupa relativ noua cu un stil cum nu a mai auzit pana atunci. Growling brutal, voce extrem de melodioasa, ritmuri sacadate, solo-uri de chitara specifice heavy metal-ului si partea cea mai ciudata ... vocalul acestei trupe e NEGRU. Lasand la o parte implicatiile rasiale, trebuie sa fim sinceri ... asa ceva nu se mai auzise in metal, singurele trupe mai populare cu vocali de culoare erau SEPULTURA si HED PE. Cu o fascinatie nemasurata, am urmarit videoclipul Fixation On The Darkness de zeci de ori consecutiv. La putin timp dupa am reusit sa ascult albumele Killswitch Engage si Alive Or Just Breathing si sa vad videoclipurile la Life To Lifeless si My Last Serenade. Am aflat apoi ca vechiul vocal al trupei - Jesse Leach – cu care se filmasera cele 2 videoclipuri anterior mentionate parasise trupa fara prea multe explicatii si fusese inlocuit cu vocalul de culoare al trupei de tech metalcore Blood Has Been Shed, Howard Jones. Pe langa evidentele probleme personale prin care trecea, aparent unul dintre motivele esentiale pentru care Jesse Leach a parasit KSE a fost acela ca isi distrugea constant corzile vocale de la concert la concert prin growlingul brutal pe care-l facea. Asa cum declara si in DVD-ul “Set This World Ablaze” al trupei, pentru swedecore este nevoie de un balans constant de intensitate si tehnica atunci cand vine vorba de growling. Jesse era extrem de intens insa nu era suficient de tehnic si dupa un concert in care dadea tot ce avea pe scena urmau uneori saptamani de recuperare. Jesse Leach a revolutionat felul in care o trupa de metal greu se prezenta pe scena, a inlocuit clasicele plete si power stance-ul cu un headbanging brutal nemaivazut pana atunci. Cu cablul de la microfon infasurat in jurul gatului sau invartind si aruncand microfonul ca pe o veritabila arma, Jesse energiza publicul pana la cote inimaginabile si putini oameni din moshpit reuseau sa faca fata nivelului de agresivitate dictat de solistul de pe scena. Majoritatea trupelor de metal se axeaza pe tehnica in timp ce adevarata agresivitate a concertului in sine se regaseste in moshpiturile brutale din cluburile americane ... nu si in cazul lui Jesse David Leach, el dicta ritmul, chiar si cand pasa microfonul fanilor din primele randuri vocea lui fara microfon acoperea tipetele fanaticilor KSE din multime. Dupa plecarea lui Jesse, trupa s-a vazut nevoita sa lanseze videoclipul la al treilea single de pe Alive or Just Breathing cu Howard Jones si atunci intreaga lume muzicala a intors capul. Oamenii nu puteau sa creada ca un vocal afro-american putea sa realizeze un growling atat de brutal si in acelasi timp sa includa pasaje extrem de melodioase in piesele KSE. Acoperirea mass-media a inceput sa creasca pentru trupa, KSE umplea pana la refuz mari cluburi din State. Acesta a fost momentul in care Killswitch Engage au scos in fata geniul muzical cunoscut sub numele de Adam Dutkiewicz. Adam D. a trecut de la tobe la chitara si a inceput sa se implice in activitatea de producator muzical si evolutia in stilul muzical al Killswitch Engage a devenit evidenta. Adam D. este momentan si producator al unor alte trupe cunoscute de gen precum Underoath, Unearth, From Autumn To Ashes, All That Remains sau Everytime I die. Sub umbrela geniului muzical al lui Adam D., Killswitch Engage au scos pe piata in mai 2004 albumul “The End Of Heartache”. Acest album este in opinia mea unul dintre cele mai bune albume metal din toate timpurile atat ca sunet general cat si ca mesaj. Odata cu acest album, in Killswitch Engage a venit si bateristul trupei Blood Has Been Shed (trupa la care, asa cum am mai spus, a cantat si Howard Jones), Justin Foley ... acesta l-a inlocuit pe fostul baterist Tom Gomes. Acoperirea media a crescut dramatic pentru KSE, trupa revelatie a primit sansa de a-si include piesa When Darkness Falls pe coloana sonora a filmului Freddy vs Jason. La scurt timp, piesa The End Of Heartache a devenit piesa de baza din coloana sonora a filmului Resident Evil. KSE a lansat ca single de pe album si Rose Of Sharyn care este un tribut pentru bunica lui Howard Jones care s-a stins din viata cu ceva timp inainte de lansarea albumului si de care Howard era foarte apropiat. In acest punct, Killswitch Engage au devenit o trupa recunoscuta la nivel mondial. Desigur, criticile “cunoscatorilor” sunt in continuare prezente, multi acuzand KSE ca imping metal-ul prea mult in comercial insa nimeni nu pare sa ia in considerare faptul ca aceasta trupa practic a creat Swedecore-ul si inca este cea care stabileste trendul pentru acest sub-gen muzical. In 2006 KSE a lansat As Daylight Dies care e considerat de multi fani o continuare la The End Of Heartache atat din punct de vedere muzical cat si ca mesaj. Trupa e in permanenta in turnee si de la concert la concert nu fac altceva decat sa-si solidifice pozitia de leaderi pe o piata in continua crestere. Hardcore vs Thrash vs Sweedish Metal combinat cu o mare doza de originalitate, ritm, melodie si inovatie tehnica muzicala – aceasta este definitia extinsa a ceea ce canta Killswitch Engage. Ce vei auzi daca vei asculta Killswitch Engage? Viteza din speed metal, agresivitatea din hardcore, brutalitatea vocii strigate ... urmeaza bucati sacadate, breakdownurile scurte trec rapid iar in viteza impingand publicul spre o descarcare si mai violenta ... STOP! Melodie inaltatoare prin tonalitate si mesaj. Versurile inspirate din valori crestine genereaza un mesaj pozitiv, atat de diferit de versurile intunecate ale altor trupe de profil. Killswitch Engage nu instiga spre revolta ori razboi, Killswitch Engage nu transmite stari depresive ori de contemplare intrinseca in “abisuri intunecate”, Killswitch Engage promoveaza fericire, dorinta de viata si calm. Scuzati ca am scris atat de mult cam asa scriu la toate formatiile care au o intreaga istorie in spate. Si unele din cele mai cunoscute videoclipuri:
